Cântăreții în strună ai lui Victor Ponta

Simțindu-și sufletul greu și spiritul oarecum strepezit la aflarea veștii că BOR le cere reprezentanților clasei politice din România – după scandalul „ortodoxie vs protestantism în lupta pentru Cotroceni” – să evite, în cadrul dezbaterilor electorale, confruntările motivate religios, „întrucât cultele sunt, potrivit legii, factori ai păcii sociale și nu motive pentru învrăjbirea populației”, premierul a consimțit să bată iute o sută de mătănii corect aplecate și să facă o „penitență” de bani în „blind”, pe o OUG „nemaivăzută” de cineva, până la publicarea ei în Monitorul Oficial, care îi readuce pe statele de plată ale statului pe cântăreții bisericești.

Pe cântăreți îi știți: sunt oamenii aceia care țin isonul preotului, din strană, în armonică de voci, îndeobște nazale, și întăresc canonic pasaje biblice, unii din talent, alții de umplutură.

Bun! Dar cum au dipărut ei de la Cutia Milei Domnului? Pur și simplu din neomenia Curții de Conturi, care a tăiat macaroana președinților de Consilii Județene, la mâna cărora stăteau cântăreții. Oamenii, deși vocalizau din tot sufletul, fiecare pe vocea lui, cinstit și în lumină, erau plătiți de baroni la „gri”, ba, zice-se că, uneori, nemțește.

19.000 de cântăreți cântau din ce în ce mai tare pe nimic. Iar BOR s-a făcut ecoul lor. Deși are munți, păduri și șepteluri, deși se luptă până la ultima fărâmă de energie pentru propriile-i afaceri, deși a devenit un business mănos, Biserica Ortodoxă a pus piciorul în prag și a cerut guvernului retribuirea cântăreților.

Iar Ponta ce să fi făcut, să-i fi refuzat?! Tocmai în campanie? Aiurea. Le-a dat și lor, cum le-a dat la toți.

Păi, cum să nu le dea? Ia uite ce zice Patriarhia Română: „BOR cooperează cu autoritățile de stat centrale și locale pentru împlinirea binelui comun în societate și are relații civilizate cu toate partidele politice”. Cum ar veni, una e să cooperezi și alta, să ai relații civilizate. Una e să-ți dea guvernul un „avans” electoral, civilizat și legal, și alta e să umble vreun partid de opoziție cu suta de euro pe la cutiile milei.

În fond, premierul nu numai că are dreptul, dar are chiar obligația să-i plătească pe cântăreții bisericești, ei fiind unii dintre cei mai vocali bugetari.

Câtă vreme, BOR este o „instituție bugetară”, ar fi de râs să credem în ceea ce Patriarhia Română numește „neutralitatea sa politică (…) în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod”.

În ceea ce mă privește, am fost martor, de-a lungul timpului, al câtorva astfel de „neutralități politice”, în care puterea în exercițiu era cântată și susținută, cu toată credința și din tot sufletul, „pentru împlinirea binelui comun în societate”, de la paroh la cântăreț și de la lumânărar la clopotar.

Singura cârtire a unui prelat împotriva puterii a fost aceea a Arhiepiscopului Sucevei, IPS Pimen, în urmă cu ceva timp. Credeți că a făcut-o din prea multă neutralitate? Aiurea. A făcut-o pentru că nu i s-au retrocedat Bisericii zeci de mii de hectare de pădure.